Definitie afara dex98

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ♢ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.